Studii în Moldova, Romania; Japonia - Institutul Național de Cercetari în stiintele economice; India – Institutul Național de Management Bancar; Suedia – masterat în Stockholm; Germania – lector extern ”Economia intangibila și dreptul proprietatii intelectuale”

Suntem marcati de cultura comunitara în care am trăit. Copilaria m-a format astfel, că vroiam să fiu util. Util pentru oameni, societate, util pentru patrie. Făcând practica pedagogică, iesind pentru prima dată în fața elevilor ca profesor, mi-am dat seama că domeniul educației este calea mea de a fi cel mai util. Ceva s-a produs în conștiința mea, care m-a determinat să conștientizez că vreau să rămân în sistemul educațional. Primii ani de activitate i-am avut în școala cu predare în limba rusă. Era o perioadă complicată, pentru că erau multe polemici legate de limba română, în deosebi în școlile de limba rusă. Cred că în acele timpuri, am reușit să dau dovada de un comportament, prin care am contribuit la construcția și îmbunătățirea dialogului social între etnii. 

Profesorul are invariabil un rol important în dezvoltarea economică. Atât timp cât noi continuam să abordăm profesorul mai mult tradiționalist sau în baza unor politici intuitive, dar nu abordăm rolul profesorului din interesul societății de a se dezvolta economic, rolul profesorului este cumva înțeles distorsionat. Lumea crede că dacă suntem o țară săracă, atunci nici profesorul nu are mare valoare în cultura noastră. Asta se întâmplă, pentru că în Moldova avem un anumit numar de circuite vicioase. Eu le zic așa. Ce înseamnă circuitele vicioase? Un fel de stereotipuri și greșeli care continuă să predomine în conștiința socială, și din păcate, ne încurcă să schimbăm atitudinea fața de domeniul educației. Unul din circuitele vicioase este: „Investițiile în educație sunt doar pe termen lung. Dar noi, fiind în criză, nu putem să ne permitem să ne ocupam de lucruri, care ne vor aduce valoare adăugată numai pe termen lung. Trebuie să supraviețuim azi”. Însă, exemple din alte țări ne arată că investițiile în educație se pot recupera în termen scurt. De exemplu, în Canada, ramdamentul economic din investitii în educație, înregistrează o creștere de 7% timp de 3 ani. În Irlanda, se înregistrează o creștere de 50% timp de 3 ani, iar în Israel se inregistreaza o creștere a ratei de randament din investitți în educație de 100% timp de 3 ani. Deci, randamentul economic din investiții în educație fluctuează, oscilează ca oricare indicator. Dacă-l calculezi, înveți ceva, imbunătățești calitatea luării deciziilor în baza acestui indicator. Contabilii au o vorbă: ceea ce contează, se calculează! Dacă pentru noi educația, ca valoare socială, contează, atunci trebuie să o calculăm. Următorul circuit vicios este că în Moldova sunt prea mulți oameni cu studii universitare. Iată de ce, invățământul universitar din Moldova se distruge! Însă, de exemplu, Suedia a mers pe calea masificării învățământului universitar, și cred că acum acest lucru se vede prin calitatea vieții lor. Un alt circuit vicios este că chipurile economia educației, ca știință, nu are nicio legătură cu relațiile economice internaționale sau integrarea economică internațională. Deci, problema majora pe care o văd, este ca acest circuit vicios este nu doar distructiv, dar și antiștiințific, din simplu motiv că el contravine unor teorii care nu pot fi puse la îndoială. Nu avem dreptul moral de a pune la indoală teoria logicii multiple, sau sa punem la îndoială teoria lanțului valoric, teoria interdependenței economice, sau teoria economiei sinergeticii. 

Educația contează! Noi putem să creem șansa de a impulsiona dinamica într-o direcție mai buna. Dacă nu facem aceste schimbări, eu nu văd viitorul acestei țări, împotmolită în datorii externe, cu așa o inflație, cu probleme grave la capitolul șanselor de promovare a noutăților științifice. Dar sunt optimist. Cred în ideea marelui savant: Țările sărace ar trebui să vadă problema în primul și în primul rând pe interior, înainte de a căuta scuzele în alte părți ale lumii! 

Lupta pentru științele economice este o luptă pentru cultură. Noi îl avem pe marele Eminescu. Noi îl elogiem ca pe marele publicist, poet, filosof. Dar Eminescu a fost și mare economist, care a zis că o condiție a civilizației statului este civilizația economică”. Investiții în educație nu sunt doar cu efect pe termen lung. Ele pot produce efecte într-o perioadă relativ scurtă de timp, dacă sistemul educațional începe a fi gestionat mai calificat decât până acum. Iar ca să începem a gestiona sistemul educațional mai calificat, avem nevoie să începem să calculăm randamentul economic din investiții în educație. 

Sunt convins că dacă Republica Moldova va reuși ca stat, va reuși doar prin creșterea intelectuală. Dar dacă nu va reuși în creșterea intelectuală, nu va reuși deloc. Iată de ce sunt foarte deschis să continuăm discuțiile pe marginea valorilor educaționale pentru a fi util și a produce efectele benefice atât în sistemul educațional, cât și petru bunăstarea fiecărui cetațean din Moldova.

Întregul interviu cu Andrei Munteanu îl puteți urmări accesand link-ul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=4Lrpx-jp6sM