Ne-am obișnuit cu rolul tradițional al unui profesor care furnizează materiale teoretice, le cere elevilor să facă diferite sarcini, le verifică, pune note ca semn de feedback și evaluare ș.a. Cu toate acestea, această imagine a fost creată cu mult timp în urmă, când umanitatea nu era atât de avansată în tehnologie.

Dar ce avem acum?

Chiar și copiii cei mai mici știu deja să folosească gadget-uri și diverse instrumente digitale. Digitalizarea lasă în urmă toate avantajele tradiționale: tineretul modern rareori merge la bibliotecă sau încearcă să prindă fiecare cuvânt al profesorului - știind că totul pot fi găsit pe internet. Tinerii moderni nu sunt dispuși să asculte o prelegere sau să ia notițe timp de o oră și jumătate - în schimb pot face o înregistrare audio sau accesa pe google subiectul necesar și pot citi pe internet sau chiar să găsească un videoclip educativ și să vizioneze pe acesta, umplând astfel lacunele cunoașterii. Acum, tinerii au la dispoziție mult mai mult conținut decât pot acoperi.

Deci, cum ar trebui să procedăm cu această generație digitală?

Răspunsul este simplu: trebuie să urmărim progresul, să ne actualizăm gândurile și să ne adaptăm la noua eră, nu numai în viața privată, ci și aducând schimbări în mediul profesional. Astfel, noi tipuri de studenți necesită un nou tip de profesori – coach-uri.

După cum spune online dicționarul Cambridge, un coach este „cineva a cărui misiune este să îi învețe pe oameni să se perfecționeze la sport, diferite abilități sau subiect de școală”. Celelalte definiții din același dicționar menționează, de asemenea, „responsabil pentru gestionarea și instruirea unei persoane sau a unei echipe” sau „un expert care antrenează pe cineva care învață sau îmbunătățește o abilitate, în special una legată de performanță”.

Mai exact, un coach nu oferă în mod necesar o bază teoretică – pentru asta s-ar putea utiliza conținut digital - dar oferă cu siguranță îndrumări legate de tratarea conținutului teoretic și aplicarea lui în practică, oferă feedback individual, lucrează asupra motivației elevilor și determină punctele forte și punctele slabe ale acestora cu sprijin suplimentar în îmbunătățire.

Astfel, în modelul de învățare existent, profesorul este un fel de „persoană în fața grupului”, în timp ce coach devine o parte a grupului. Cu siguranță, noul rol nu poate fi asumat cu ușurință - personalul didactic local are nevoie de instruiri pentru a dobândi noi abilități și pentru a se obișnui cu noua abordare. Pentru aceasta, vom organiza training-uri și vom invita parteneri internaționali care practică deja ca coach-uri, astfel încât profesorii locali să fie asistenții lor și să poată învăța participând la proces.